Stimati parinti, o vorba din batrani spune ca...Nu exista parinti perfecti !
Asemenea voua, sunt un copil al unor parinti. In cazul meu pot confirma proverbul romanesc de mai sus. Parintii mei nu sunt perfecti pentru ca au facut unele greseli in ceea ce ma priveste. Ei sunt pur si simplu BUNI si nu ma refer aici la legatura biologica dintre noi.
V-ati intrebat vreodata ce ii face pe copii sa spuna despre parintii lor ca sunt „buni” sau „rai”? Recurgeti la aceste atribute. In general, cum i-ati caracteriza pe fiecare dintre proprii vostri parinti, mai degraba „buni” sau mai degraba „rai”? Cred ca aveti si argumente pentru raspunsurile voastre si, cu siguranta, ca parintii vostri pot primi si alte atribute in acest sens: afectuosi, drepti, neafectuosi, veseli, indiferenti, hiperprotectori, tiranici, echilibrati, modele de viata, abuzivi, democratici...
Acum sunteti, la randul vostru, parinti si avand un moment de sinceritate cu voi insiva, vi se potriveste vreunul din atributele de mai sus, pozitive si negative atunci cand este vorba despre relatia cu copilul sau copiii vostri?
In functie de raspunsul pe care vi l-ati dat lasati ingrijorarea de-o parte sau nu va culcati pe lauri pentru ca...
Daca parinti perfecti nu exista, se poate vorbi despre parinti perfectibili .
Cu alte cuvinte, parintii, oricat de buni sunt fac si greseli pentru ca a gresi este omeneste. Important este sa depistati unde gresiti pentru a nu mai repeta greselile.
Orice relatie, inclusiv cea cu copilul (copiii) tai poate fi mai buna decat este in prezent. Ce inseamna asta si cum se poate ajunge la acest rezultat? Ei bine aici va poate ajuta un specialist, adica eu.
Numele meu este Claudia Rusu si sunt psiholog specializat in psihoterapie cognitiv-comportamentala.
In cei 4 ani de cand practic psihoterapia toti pacientii mei (tineri si adulti) au relatat spontan sau la solicitarea mea experiente din copilarie, pe cele fericite, dar mai ales pe cele nefericite. Orice terapeut bun, indiferent de scoala de psihoterapie in care s-a specializat, cunoaste si recunoaste ca pentru vindecarea pacientului sau clientului sunt absolut necesare relatarile din perioada copilariei acestuia, reinterpretarea si intelegerea situatiilor trecute si o impacare cu trecutul dureros.
Fals : Numai nebunii merg la psiholog.
Adevarat : Oamenii apeleaza la psiholog din motive diverse: vor sa se cunoasca mai bine pe ei insisi; vor sa-si rezolve problemele de viata; vor sa fie eficienti, fericiti si impacati cu ei insisi si cu semenii lor.
In aceasta etapa persoana tanara sau adulta care solicita terapie poate intelege si privi cu compasiune si detasare unele comportamente ale parintilor: o palma data „fara motiv”; favorizarea unui frate mai mic sau mai mare de catre unul sau ambii parinti; lipsa de afectiune repetata a mamei si/sau a tatalui; lasarea copilului mic de catre parinti la bunici la tara sau (mai modern) in grija unei bone care are mai mult timp, rabdare, experienta pentru cresterea copilului etc.
Chiar si abuzurile grave fizice si/sau psihice, traumele suferite in copilarie din partea parintilor sau a altor persoane pot fi rezolvate.
Poate ca in acest moment voi, copiii care ati fost candva, nu va regasiti in aceste exemple. Poate va amintiti insa alte situatii in care ati fost tristi, furiosi, tematori, nedreptatiti si in care au fost implicati parintii vostri sau alte persoane semnificative pentru voi.
Cat despre copiii vostri, veti spune, nici atat nu poate fi vorba in exemplele de mai sus!
?i totusi, oameni aflati la varsta adulta, cu serviciu, familie proprie etc. vin in cabinet si plang, uneori, minute in sir pentru ca isi amintesc de o palma primita pe nedrept de la mama sau tata, de o pedeapsa injusta, de absenta tatalui care fie venea prea tarziu acasa, fie ca era prezent fizic in casa dar absent in relatia cu el sau ea etc. etc.
Este un adevar evident ca...Toti si fiecare in parte suntem diferiti !
Ce inseamna asta? Ca avem nevoi, interese, aspiratii, dorinte, asteptari diferite . Va intreb: cat de bine au raspuns parintii vostri la satisfacerea si implinirea acestora? Raspundeti sincer, privind in adancul sufletului vostru.
Faptul ca suntem diferiti unii de altii mai inseamna, insa, si ca in copilarie, ceea ce pentru unul a fost o pedeapsa nesemnificativa si de mult uitata, pentru altul este resimtita ca o adevarata trauma!
Copiii sunt oglinda parintilor !
Va doriti ca odraslele voastre sa creasca frumos si armonios, sa devina OAMENI FERICITI? Daca raspunsul este DA, atunci merita sa stiti ca pentru atingerea acestui obiectiv este nevoie de ceva mai mult decat hrana, imbracaminte si alte accesorii (mobilul e la mare moda printre copii!), un acoperis deasupra capului si multe jucarii.
Vreti sa aflati ce este acel CEVA? Daca si de data aceasta raspunsul este DA, va propun sa ne cunoastem.
Intr-o prima etapa, propunerea se adreseaza mamicilor dornice sa afle mai multe despre ele insele si sa construiasca relatii trainice si armonioase cu partenerii si copiii lor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu